Văzut în sensul său
de libertate
calul îşi trăieşte
viaţa sa în tihnă:
aleargă prin a
naturii cetate,
se joacă, se hrăneşte
şi îşi găseşte odihnă...
El nu cheamă la sine
încălecare,
nu cere povară după
el să tragă
şi nici înlănţuire
şi nici ferecare,
nu vrea potcovire,
nici căruţă, nici desagă...
Calul în libertate nu
e un sclav pentru bresle
şi nici omul liber
slugă de cal nu este...
Libertatea nu cere
hamuri, lanţuri, iesle:
ea nu merge legată
cât timp ea trăieşte...
Poezii animalice, Radu Lucian Alexandru
http://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2013/03/poezii-animalice-radu-lucian-alexandru.pdf
http://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2013/03/poezii-animalice-radu-lucian-alexandru.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu