Viaţa ucide viaţa
fără milă.
O pândeşte, o atacă,
o prinde şi o mănâncă:
uneori o înghite cu
uşurinţă, alteori în silă.
Viaţa se ucide pe
sine fără milă...
Viaţa se luptă cu
viaţa spre supravieţuire.
O urmăreşte, o
aleargă, o atinge şi o loveşte:
uneori o muşcă
mortal, alteori scapă de nimicire.
Viaţa se luptă cu
sine pentru supravieţuire...
Viaţa naşte viaţă
cu instinct de înfulecare.
Ea creşte, se joacă,
mănâncă şi se uneşte:
uneori naşte
monştrii, alteori semne de întrebare.
Viaţa se naşte pe
sine în instinct de înfulecare...
Viaţa iubeşte viaţa
trăită la culme.
O doreşte, o
aşteaptă, o provoacă şi o ademeneşte:
uneori o primeşte,
alteori o dăruieşte.
Viaţa se iubeşte pe
sine cât trăieşte în lume...
Poezii animalice, Radu Lucian Alexandru
http://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2013/03/poezii-animalice-radu-lucian-alexandru.pdf
http://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2013/03/poezii-animalice-radu-lucian-alexandru.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu