joi, 7 martie 2013

Delia


Pe malul lacului stau şi îţi scriu o poezie:
Delia, spre ochii tăi şi părul tău bălai vin cu solie!
Sălciile îmi adapă inspiraţia cu a lor unduire,
Delia, de abia aştept să îţi ghicesc menire,
să-ţi fiu mesager de dragoste şi de iubire
pentru inima mea care la gândul tău bate în neştire...
Pentru inima mea ce simte iubire...

Barca lumii pluteşte pe ape de ceruri senine,
Delia tu eşti ispita lunii în serile de stele pline...
Florile îşi întorc privirea după tine:
Delia, tu eşti prinţesă de vis pentru mine
şi eu, menestrel, îţi şoptesc un cânt de preţuire
prin vorbe îndulcite cu sărutări şi fericire,
prin vorbe îndulcite cu iubire...

Corabia vieţii pluteşte pe ape de ceruri dezgolite,
Delia tu eşti lumina lunii în serile împlinite...
Florile îşi întorc chipul spre a ta strălucire:
Delia, tu eşti prinţesă de vis în clipe fericite
şi eu, prinţul tău, îţi şoptesc jocuri ispitite
prin cuvinte pierdute în sărutări de contopire,
prin cuvinte îndulcite cu a ta iubire...

Tu eşti lumina lunii în serile împlinite,
corabie înălţată pe ape de ceruri dezgolite,
tu eşti prinţesa mea spre vis de clipe fericite...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Radu Lucian Alexandru