Forme în mişcare: Denisa

joi, 7 martie 2013

M-ai lăsat fără cuvinte când mi te-ai arătat,

gândurile mi s-au oprit în minte când tu te-ai dezbrăcat;

nu mai ştiu ce să-ţi zic şi ce aş putea să-ţi fac:

tu eşti lumină de argint şi soare peste lac!

(Denisa e fata aceea divină, iubită de natură;

cu forme perfecte, fără vină, ea e zeiţă în făptură:)

Denisa corpul tău musteşte a dorinţă clară de împreunare

şi inima mea zvâcneşte să ţină pasul cu a ta chemare!

Când te-am văzut în nud, întruchipată spre admirare,

şi numele ţi l-am uitat în clipa aceea de dulce adorare...

Nu mai ştiu cum să te numesc şi cum să te alint:

în pură dragoste eu te doresc şi vin să te cuprind...

(Denisa e fata aceea divină, iubită de natură;

cu forme perfecte, fără vină, ea e zeiţă în făptură:)

Denisa corpul tău musteşte a dorinţă clară de împreunare

şi inima mea zvâcneşte să ţină pasul cu a ta chemare!

M-ai lăsat fără cuvinte când mi te-ai arătat,

gândurile mi s-au topit în minte când tu te-ai dezbrăcat;

ştiu doar să te sărut, să te pătrund şi în dragoste să tac:

tu eşti izvor divin de alint în lume plecat,

spre a te iubi cu mine pe un mal de lac,

pe iarbă verde, printre flori de mac...

Forme în mişcare