Deschisă spre
închidere şi revelată spre ascuns
existenţa completează
sensibilitatea prin inteligibil
transferând orice
cunoaştere în aprig nepătruns...
Literele prefăcute
prin îmbinare în cuvinte
se joacă cu viaţa
calităţilor de coordonare
prin încheiere de
sensuri veşnic temporare în minte.
Reflectând asupra
esenţelor subliminale
proiectate în orice
problematică conceptuală
mirosim de la distanţă
forme de entităţi pur verbale.
Îmbinată dual în
antinomii aparent paradoxale
intenţia pătrunderii
deviază în remodelare de nume
rebotezate criptic cu
alte vorbe similar de goale.
Întâmpinată de
nemărginire în mistere
cunoaşterea sub formă
de percepţie şi cugetare
oglindeşte realul
prin acte de slăbiciune şi putere.
Mânate orientativ pe
teren ideatic
şi forţate prin
definiţii instinctive la împărtăşire
conceptele se
vitalizează doar prin reflectare în faptic.
Cunoaşterea
îngemănată în adunare
se scade pe sine din
necunoscut
fiind înmulţită de
a revelaţiei chemare
spre împărţire
delimitată verbal de al ei conţinut.
Înclinată spre
desfăşurare prin amăgire
cunoaşterea adaugă
lumii ceea ce ea are
scăzând din ea
probleme cu fiinţă de închipuire
şi crescând
într-însa dorinţe de întrebare.
Închisă între
paranteze imaginare
ea pare uneori că
este, alteori că dispare;
iubită însă în
adâncime de expansiune
ea intră în
profunzime de ştiinţă şi minune.
Pe drum de noapte, prin
a sensului pădure,
coboară luna fiinţei
în gest de esenţă,
se încing în zăpada
căzută pe umeri de mure
cristale dezgheţate
din a lor abstinenţă.
Deasupra treptelor
albite cu stele de artă
levitează cu privirea
în valoare aţintită-n deşert
ierarhie îndoielnică
înălţată spre a frumosului faptă
în încercarea de a
distanţa sisific abstractul de concret.
Absorbit total în
lumină ce vede pictural
cântecul vieţii
recită cu semne de auz poezie
şi se plăsmuieşte-n
sculptură ivită spre fenomenal
prin coloane de spaţii
glăsuite-n pustie...
Se joacă-n şiraguri
de forme ademenitoare
artistul ce se
desenează în a operei sale oglindă
sorbindu-şi talentul
prin ploaie de acte muzicale
şi prevestindu-şi
destinul prin locuri imaginar-reale...
Păşeşte ipotetic
spre sine omul prin a sa artă,
păşeşte cu grijă
spre regăsire metaforică-n lume:
prin creaţie creşte-n
el alegorie întinsă spre sens
dansând în
delicatese-atingeri gustate din mers...
Hainele desfrunzite
în dezlipire sacadată
de ceas
în transparenţa lor
vizibilă spre
contemplări opace
aruncă privirii
închise,
în al întrebării
glas,
zid spre dărâmare
ce în refacere zace.
Infinitul se
cercetează
în sine acum micuţ
adunat
spre rostuire dinamică
din poziţia sa
vegetală
şi investighează
înaltul
şi adâncul în el
ondulat
spre a le împărţi
unirea lor tainică,
corală...
El se ştia imens de
îndepărtat
şi fără însemnare
când s-a trezit în
sine adunat
de nespuse hotare:
şi astfel,
înteţit de
concentrare
şi ameţit de
revelare,
el s-a transfigurat,
din sens unic
în sens abisal,
prin iluminare...
Îmbrăţişarea
dansului
din joc de promenadă
descătuşează
înlănţuirii
amurguri depăşite de
vreme
venite psihologic spre
gustare
de concepte marmeladă
prin calendare de
cetate
prăbuşită în timp
de teoreme.
Nu se adună în
buchet
stropit cu universală
filosofie
nici gestica
înnebunită
de semne aprinse în
atmosferă,
nici topirea
sentimentală
în sărutări iubite
de amnezie
şi nici drumul
luminii înnegrite
de fum în noosferă...
Doar se aşează în
mişcare,
numenal închinată,
rotirea mitologică
de adevăruri decăzute
în amintire,
mimarea de îmbrăţişare
simetric spre
împrăştiere adunată
din unul activ dual
spre celălalt revenit
la întâlnire...
Îmbrăţişarea
dansului
din joc de promenadă
descătuşează
înlănţuirii
amurguri depăşite de
vreme
venite psihologic spre
gustare
de concepte marmeladă
prin calendare de
cetate
prăbuşită în timp
de teoreme...
Pe înserate se
grăbeşte lumina să plece
ca să arate privirii
spre lucire de lună,
prin scânteieri de
apus, că şi viaţa trece,
că ceea ce vede o să
dispară fără urmă -
nu în sfârşit de
timp şi nici de mişcare
ci în încheiere de
vis şi de firave hotare...
Pe înserate norii par
mai aspri şi mai grei
ca să vadă toţi în
crepusculul lor rarefiat
imaginate căderi de
stele lovite de zmei
şi lumini terminate
de al nopţii impact -
nu în sfârşit de
lume şi nici de loc uscat
ci în încheiere
temporară de drum amânat.
Pe înserate
întunericul se arată în zare
şi aşteptări
iluzorii tăcute, peste zi adunate,
se aşează în vedere
de cer privitoare
prin început de
visuri şi gânduri înnoptate -
nu ca marcă evidentă
ci ca lipsă luminoasă
ispitită cu odihnă
şi stingere de angoasă...
Pe înserate
întunecarea supune somnul răsărit
mişcării sale venită
dulceag spre întrupare
gustând în sine şi
aspiraţii şi fapte de dorit
pregătite pentru
timpul cu dor de uitare.
Totuşi, nu în
răsărit îşi are lumea dezvelire
şi nici în înserare
nu-şi are ea împlinire...
Proprietăţile
evidenţei scot din dificultate
relaţiile ipotetic
posibile ale sensului ideatic
şi încearcă a
cuprinde în subiect sincer abordat
simplul şi complexul
dorit spre claritate.
Ignorând eroarea din
gândirea falsificată
metafizicul reduce
estetic deosebiri esenţiale
apropiind cu gust de
grabă universalistă
contradicţia ascunsă
şi întâlnirea desfrânată.
Opoziţia perioadelor
specifice naturii inerţiale
cu sistemele de axe
superficial moralizatoare
pierde din atributele
ei de luptă milenară
prin vederea faptelor
ivite sub zări arhetipale.
Cercetarea stimulată
spre transcendenţă,
prin analogia dintre
metafora evoluţiei
şi sintagma
aforistică a schimbării hazardate,
aşează viaţa între
sensibilitate şi indiferenţă.
Micşorând distanţa
care pare că desparte
realul de numirea sa
clară şi exactă
doar mărim apropierea
venită de departe
să adâncească
stagnarea în aceeaşi matcă.
Apreciind lărgirea
câmpului schematic
ce conturează lumea
prin categorii liniştitoare
spre îngustare
conceptuală ignorată faptic
filosoful caută
zadarnic în abstract alinare.
Adoptând o atitudine
plecată spre adâncime
de multe ori
gânditorul cu pretenţii de noutate
doar rebotează
problemele şi le lasă nerezolvate
prin banale redenumiri
în acte.
Holismul experienţei
reproşează „zborului”
sinonimia incertă a
obiecţiilor materiale,
planificarea unor
neglijenţe inconcludente,
ingineria prezicătoare
din ironia umorului,
încercarea
profeţiilor cu urmări morale
şi mai ales tentaţia
utopiilor elocvente.
Prăbuşirea
cercetării înfricoşată de „culme”
rezumă tehnologia
gândirii controlate
la adopţii mulţumite
cu reparaţii graduale
şi la schimbări
contingente de valuri în spume
analizate valoric prin
observaţii izolate
şi apoi ignorate
metodic prin prognoze ideale.
Necesitatea intuiţiei
raţionalului din „imaginaţie”
se reflectă dincolo
de semnificaţii reacţionare,
în cadrul protecţiei
sensului reconstruit empatic,
prin variante
contextuale legate de o explicaţie
întemeiată pe cauze
opuse tendinţei revoluţionare
genetic dispusă
disoluţiei prin verbul birocratic.
Psihologia asamblată
conceptual la suprafaţă,
în principii de
alunecare emoţional – cognitivă,
semnalează încercări
ideatice de schimbare la faţă
a unor structuri
clasice încadrate în schemă concluzivă.
Trăirea minţii în
revelare de simboluri ancestrale,
în interpretări
profunde de vechi categorii de orientare,
impune raţiunii
trăiri intuitiv – sentimentale
legate în construcţii
noi ce cheamă spre actualizare.
Istoria conjugată
astfel prin punctele sale de cotitură,
deschisă, poartă
după poartă, cu chei nou făurite,
plasează organic în
împreunare rodnică de făptură
golurile de relaţie
şi evidenţele imaginar închipuite...
A consolida o resursă
destinată valoric
istoriei îndemnate
spre corectare progresivă
e a modela opera lumii
real şi metaforic
după o matrice de
acţiune şi lectură constructivă.
Civilizaţia definită
prin puncte clare de orientare
măsoară valoarea
după criterii coerent articulate
şi se mişcă zidind
cu fapte deschis revelatoare
realitatea tehnicii şi
culturii puse sub semn de bunătate.
Îndrumată
existenţial de inteligenţa adaptării evolutive
întru armonie socială
şi ideal de fiinţă cu conştiinţă
lumea umană, ghidată
de intenţii şi acte creative,
luminează viaţa
universală prin idealist-acută voinţă.
Luminează-te la
înfăţişare de timp cu trei feţe
şi cunoaşte-ţi
menirea existentă în faptul privirii,
rânduieşte-ţi viaţa
mereu pe axă umanistă
şi gândeşte-ţi
trăirea revelată prin adânciri isteţe,
înţelege-ţi acum
lipsa din orizontul pieirii
şi dorinţa de
integrare în lumea realistă...
Eşti acum în postura
de a sta cu o mască
ce vrea a te ascunde de
chipul tău alegoric.
Nu te lăsa însă
convins de nebunii spectrale
căci tu eşti uimirea
pe cale să nască
în planuri mundane
accentuate metaforic
trăiri transcendente
şi semne astrale.
Te aşteaptă la capăt
de întrebare sincer asumată
răspunsuri curgătoare
şi iluminări în cascadă.
Meditând concentric te
apropii de esenţă -
nu pentru că ea te
aşteaptă ca premiu încoronată,
nici pentru că tu vrei
ca ea să te vadă
ci pentru că se
renaşte-n tine a vieţii existenţă...
Luminează-te la
înfăţişare de timp cu trei feţe
şi recunoaşte-ţi
menirea din datul privirii,
rânduieşte-ţi fiinţa
şi viaţa pe axa umanistă
şi gândeşte-ţi
împlinirea prin cercetări isteţe,
înţelege-ţi dorinţa
spre pofta fericirii
şi oglindirea prin
faptă mereu idealistă...
Cineva simte mesajul
adâncit
în profunzime obscură
de vorbire încifrată;
cineva gândeşte căi
concrete de rezolvare
problemelor vieţii
care îi dau de gândit
şi reflectează spre
soluţionare exactă
provocările lumii
uitate-n amânare.
Cineva trăieşte în
chip de artist,
în deprinderi de
modelare armonioasă de forme,
după vibraţia
puterii ivită din a viitorului proiectare:
acel cineva eşti tu –
un idealist,
un om raţional
iubitor de frumoase arome,
de idei nou-născute
spre a vieţii senzuală încântare...
Vorbele desprinse de
referiri spre real şi evidenţă
intră în joc
ameţitor de interpretări fără de sfârşit;
dezlegate de trimiteri
necesare spre fapte întru existenţă
cuvintele rătăcesc
în voie prin capul celui de ele ameţit:
îl ademenesc spre
plutire în derivă pe valuri de concept,
îl amăgesc cu
legături himerice de sens,
îl atrag în capcană
cu momeli ideatice imaginare
şi îl ţin aşa,
vagabond prin a eterului - intelect,
cât timp el nu e
atent nici la stele, nici la propriul mers;
cât timp nu se
trezeşte în el dorinţă şi chemare
spre fapte rodnice şi
indicări de concludent,
spre acte eroice de
construcţie palpabilă în evident..."
Hermeneutica indefinitului – Radu Lucian Alexandru – carte PDF:
http://www.scribd.com/doc/133016423/Hermeneutica-Indefinitului-Radu-Lucian-Alexandru
http://www.scribd.com/doc/133016423/Hermeneutica-Indefinitului-Radu-Lucian-Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu