joi, 7 martie 2013

Irina


Iubită Irina, căţelul tău mă latră
când mă apropii de poartă;
haide Irina, să nu-i dau o piatră
şi deschide-mi uşa ta ferecată!

Casa ta e departe de drum,
nu ne vede nimeni aici, Irina;
rochia ta e decoltată, ai grijă acum,
că vin spre tine, cu parfum, Irina,
că vin spre tine, cu parfum...

Iubită Irina, căţelul tău mă latră
când mă apropii de poartă;
haide Irina, să nu-i dau o piatră
şi deschide-mi uşa ta ferecată!

Ferestrele tale au perdele colorate,
nu ne văd vecinii prin ele, Irina,
rochia ta e albă, să trecem la fapte,
hai de mă sărută, pe buze Irina;
hai de mă sărută pe buze, Irina...

Iubită Irina, căţelul tău mă latră
când mă apropii de poartă;
haide Irina, să nu-i dau o piatră
şi deschide-mi uşa ta ferecată!
Şura ta e înaltă şi plină de fân,
dar nu ne putem ascunde acolo, Irina,
rochia ta e transparentă, îţi văd al tău sân
şi nu mai am răbdare să amân, Irina,
şi nu mai am răbdare să amân...

Iubită Irina, căţelul tău mă latră
când mă apropii de poartă;
haide Irina, să nu-i dau o piatră
şi deschide-mi uşa ta ferecată!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Radu Lucian Alexandru