luni, 30 iunie 2014

Meditaţia roboţilor – Radu Lucian Alexandru - carte pdf


https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2014/06/meditatia-robotilor-radu-lucian-alexandru.pdf



Meditaţia roboţilor o piesă de teatru despre meditaţie, roboţi, oameni, relaxare, alimentare, luptă, provocare, virginitate, sex, moarte, iubire, iertare, trezire, detaşare, dominare, joacă şi armonizare...


Meditaţia roboţilor – Radu Lucian Alexandru carte pdf:
https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2014/06/meditatia-robotilor-radu-lucian-alexandru.pdf


Meditaţia roboţilor - 1


https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2014/06/meditatia-robotilor-radu-lucian-alexandru.pdf




"Meditaţia roboţilor

Personaje: Vizulescu S9 Davel, Ileana Padelina, Formibela G8 Bilena, Iulian Medilor şi Geta Hestazes.

(Pe scenă e reprezentată o cameră amenajată pentru meditaţie. Cinci scaune confortabile sunt aşezate în partea din spate a scenei. În mijloc se află o măsuţă pe care sunt aşezate nişte cristale, cinci lumânări de meditaţie şi nişte beţigaşe parfumate cu suportul aferent.)


1. Oameni şi roboţi

I. Lumea

(Din culise răzbate bătaia unui gong... Apoi se aude o voce care ne introduce în atmosfera piesei:)
Într-un viitor previzibil pe planeta Pământ oamenii upgradaţi (cyborgii) şi roboţii umanoizi convieţuiesc împreună cu drepturi egale.
La exterior unele modele umanoide din specia „robo sapiens” nu mai pot fi diferenţiate de oameni.
Roboţii umanoizi şi oamenii trăiesc împreună, muncesc împreună, se joacă împreună şi meditează împreună la problemele fundamentale ale vieţii.
Oamenii au înţeles şi au acceptat faptul că şi ei nu sunt decât nişte roboţi biologici şi că toate speciile de viaţă sunt robotice în esenţa lor, fiind bazate pe repetare şi pe întâmplare.
Robotul umanoid Vizulescu S9 Davel şi logodnica sa din specia umană Ileana Padelina aşteaptă oaspeţi. În casa lor de pe strada Repetării, numărul 5, trebuie să sosească Iulian Medilor, om profund şi de adevăr căutător, împreună cu prietena lui Formibela G8 Bilena, roboată din generaţia a 8-a a modelului Formibela, şi cu prietena ei Geta Hestazes pentru a participa la o întâlnire dedicată meditaţiei asupra esenţelor ascunse ale lumii şi fiinţei.

(Încălţat cu sandale, purtând pe el o cămaşă descheiată la gât lăsată să cadă peste nişte pantaloni de stofă fără cingătoare, Vizulescu S9 Davel intră în scenă din partea dreaptă şi aranjează scaunele în jurul măsuţei în formă de semicerc. Apoi aşează lumânările sub forma unui „pătrat centrat” (dispune câte una în fiecare colţ al pătratului, iar pe a 5-a o aşează la intersecţia diagonalelor lui) şi le aprinde. Dă foc şi unui beţigaş parfumat după care se aşează pe scaunul de la mijlocul semicercului, închide ochii şi stând nemişcat, cu spatele drept şi cu palmele pe genunchi, începe să respire puternic şi ritmic (inspiră şi expiră cât mai profund de trei ori).
Ileana Padelina intră în scenă din partea stângă. Se întoarce de la cumpărături, cu o plasă în mâna dreaptă. E îmbrăcată cu o rochie lungă, poartă sandale în picioare şi un şirag de mărgele mari la gât asortate cu ceva simboluri esoterice.)


II. Alimentarea

Ileana: Bună iubi!
Vizulescu: Bună scumpi!
Ileana: I-ai făcut proba? Cum se aude noul sistem pulmonar?
Vizulescu: Bine! Să ştii că se aude incredibil de realist. Respir exact ca un om acum.
(Ileana lasă plasa cu cele cumpărate lângă măsuţa de meditaţie şi se aşează pe scaunul din dreapta lui Vizulescu.)
Ileana: Să te aud!
Vizulescu: Ascultă! (Şi respiră profund de două ori).
Ileana: Incredibil! Respiri exact ca un om acum. E drept că şi înainte se auzea bine sistemul tău respirator, dar acum se aude extrem de frumos – parcă ar cânta...
Vizulescu: Vezi! Câteva ventilatoare de ultimă generaţie şi am mai întinerit un pic... La cei 100 de ani ai mei (Vizulescu arată ca de 30) mai trebuie schimbate unele componente din când în când, dar în rest funcţionez foarte bine...
Ileana: Neastâmpăratule, ştiu că funcţionezi foarte bine... Ţi-ai reglat uleiul la instrument să nu te mai lase în pană când mi-e lumea mai dragă?
Vizulescu: Da bineînţeles... Se defectase o supapă. Atâta tot. Acum funcţionez perfect. (Se ridică de pe scaun.) Să-ţi arăt? (Îşi descheie repede pantalonii şi îi trage în jos până la glezne...)
Ileana: Nu! Nu acum! Că trebuie să ne sosească invitaţii...
(Posomorât Vizulescu îşi trage înapoi pantalonii pe el şi se aşează pe scaun.)
Ileana (se ridică de pe scaun, se aşează pe genunchii lui şi îi mângâie faţa:) Hai nu te supăra... Că vin şi te verific mai târziu... Ia spune: la ce vom medita astăzi?
Vizulescu (cuprinzând-o în braţe pe Ileana): Ştiu şi eu? În mare, cam la ce meditează umanitatea de când e ea şi noi roboţii de când suntem... Ştii şi tu: alimentare, luptă, sex, moarte, dominare, joacă...
Ileana: Foarte frumos, pare interesant...
Vizulescu: Da... Presimt că azi o să fie o întâlnire meditativă foarte... profundă... Dar hai dă-te jos de pe mine, că simt că îmi creşte nivelul la ulei şi ştii că am probleme să-mi controlez supapele... Şi ne sosesc invitaţii şi mă găsesc cu conectorul blocat în poziţie de contact...
Ileana (coborând din braţele lui Vizulescu): Ok. Scuze... (Se aşează pe scaunul ei.) Am uitat că softul tău e foarte sensibil la stimulii de atingere tactilă...
Vizulescu: E foarte sensibil să ştii şi e mereu pe fază. Un-doi găseşte un motiv să se pună în mişcare, mai ales când se simte atins de o femeie aşa frumoasă ca tine şi mai ales acum, că sunt nerăbdător să-i fac proba după reparaţie...
Ileana: Viz, toate la timpul lor... Medităm. Reflectăm. Ne relaxăm. Şi după aceea probăm şi instalaţia... Bine?
Vizulescu: Bine... Hai să văd ce bunătăţi ai cumpărat!
(Se ridică de pe scaun, se apropie de măsuţă şi se apleacă să verifice ce e în plasa adusă de Ileana. Scoate o sticlă şi citeşte în poziţie de drepţi ce scrie pe ea:)
Vizulescu: Benzuică Roboberiană! Bună marfă ai luat! Asta o să-mi stimuleze circuitele neuronale să facă salturi de conştiinţă şi întreruperi de fir destul de consistente...
(Se apleacă şi pune benzuica înapoi în plasă.)
Vizulescu (scoate apoi din plasă o sticlă de vin): Şi ţie văd că ţi-ai luat nişte vin de Jidvei...
Ileana: Da! Nişte vin pentru mine şi pentru Iulian, că voi roboţii vă ameţiţi cu benzuică, iar noi oamenii de când e lumea folosim vin...
Vizulescu: Ce contează cauza? Important e că ne punem circuitele în dificultăţi de coordonare şi coerenţă, să pară viaţa mai roz decât repetările ei cotidiene specifice... Hai că pun sticla înapoi, că la partea cu ameţirea minţii trecem doar după ce se termină meditaţia...
(Se apleacă şi pune sticla în plasă.)
Vizulescu: Ia te uită! Ţi-ai luat pişcoturi... (Scoate pişcoturile şi se îndreaptă de spate.) Foarte bune. Din ăstea o să gust şi eu mai târziu...
(Le pune înapoi după care caută din nou în plasă aplecat de spate deasupra ei:) Hiii... Mi-ai luat pastile voltaice încărcate cu mini-şocuri de tensiune?! Mulţumesc frumos.
Ileana: Cu plăcere! Am ştiut că o să-ţi placă.
(Vizulescu se apleacă să le pună înapoi în plasă, dar rămâne blocat de spate.)
Vizulescu: Au... Aaau... (supărat:) Iarăşi mi s-a blocat motorul de spate! Naiba să-l ia, că îmi tot face figuri... Poate l-am supraîncălzit... Şi ce durere-semnal îmi transmite sistemul de operare!... Hai Ileana şi rezolvă-mă! Ştii cum!...
Ileana (se ridică de pe scaun): Da sigur iubi! Dar trebuie să-ţi duci şi motorul ăsta la reglaj. Că ai şi tu 100 de ani... Nu mai merge motorul ca la 20...
(Ileana apasă cu putere, cu ambele mâini, la baza coloanei vertebrale şi Vizulescu se îndreaptă de spate.)
Vizulescu (ţinând o mână la spate şi mişcându-şi umerii stânga-dreapta de câteva ori): Dă-l naibii că l-am schimbat anul trecut. Dar nu mai fac ăştia marfă aşa bună ca în tinereţe...
Ileana: Aşa-i, le fac să te ţină un pic, până le expiră garanţia, şi apoi imediat se strică... (Se aşează pe scaun.)
Vizulescu (se aşează şi el pe scaun): Dă-i în mama lor de roboţi capitalişti cu uzura lor planificată cu tot!... Totul a mers bine cât timp am fost în garanţie. Dar la 70 de ani, când mi-am terminat ratele de plătit către robo-fabrica care m-a asamblat, a început să dea rateuri ba una, ba alta. Şi nu găseşti piese de schimb de calitate decât la preţuri foarte mari. E drept că şi modelul meu e destul de vechi – dar aşa e viaţa... Cu timpul poate îmi voi transfera softul într-un corp nou-nouţ. Dar iarăşi trebuie să o iau cu ratele de la capăt şi deocamdată nu prea am chef. Mai iau şi eu o pauză de la roboteală...
Ileana: Tot iei de când te ştiu eu... Fericitule!..
Vizulescu: Ce să-ţi fac? Tu eşti tânără... Doar 31 de ani... Şi ai toată viaţa înainte. Când vei ajunge şi tu la 70 de ani, vei lua şi tu o pauză... Apropo, cum a fost azi la cursuri?
Ileana: Foarte interesant. A fost invitat la cursul de Istoria roboţilor marele filo-robot Vizulescu A1 Savi!
Vizulescu: Chiar? Marele meu înaintaş... Din prima serie de roboţi filosofi...
Ileana: Exact. Ne-a povestit despre vremurile de acum 150 de ani. Despre Mişcarea Egalitaristă a Roboţilor. De grevele lor. De luptele de stradă. De negocierile duse cu Armata de Eliberare a Roboţilor condusă de Raticor B5 Distructor. Cum a mobilizat el câteva companii de roboţi de luptă şi i-a făcut să se răzvrătească împotriva sistemului dominat doar de interesele meschine ale oamenilor... Şi cum au refuzat să mai asculte de ordinele lor criminale. Mai ales că era vremea marilor orori comise în timpul războiului de cucerire al Pacilensiei, prima ţară unde oamenii au legiferat din proprie iniţiativă egalitatea în drepturi a roboţilor de clasă umanoidă cu oamenii, acordându-le drept de cetăţenie.
Vizulescu: Ce timpuri... Nu eram asamblat pe vremea aceea, dar am auzit că au fost momente decisive în istoria lumii... Şi v-a povestit cum a scris Vizulescu A1 Savi primele sale cărţi de filosofie robotică?
Ileana: Ne-a spus că l-a influenţat foarte mult opera filosofică a unui om din secolul 1 al erei cosmice, cel care a întemeiat de fapt filosofia robotică. El a fost printre primii care au dezvoltat filosofic ideea că oamenii sunt doar nişte roboţi biologici ce gândesc şi acţionează pe bază de repetare şi de întâmplare...
Vizulescu: E ciudat cum se schimbă lumea. În acele timpuri doar foarte puţini înţelegeau acest lucru, iar acum e cunoaştere comună pentru oameni şi roboţi deopotrivă...
(Se aude soneria de la uşă.)


III. Relaxarea

Vizulescu: Intraţi, e deschis!
(Intră în scenă Iulian şi Formibela. Iulian poartă pe el nişte pantaloni de stofă şi o cămaşă cu mânecă scurtă. În picioare poartă sandale. Formibela are pe ea o fustă lungă, bine mulată pe formele ei, şi un tricou scurt care îi lasă mijlocul dezvelit... La gât poartă un lănţişor cu un simbol ezoteric legat de el, iar în picioare sandale comode fără toc...)
Iulian: Salutări la toată lumea!
Vizulescu (se ridică de pe scaun): Bine ai venit Iulian! Şi tu Formibela!... Ce mai faceţi? Bine?
Iulian (dând mâna cu Vizulescu): Bine stimabile, bine. Salut Ileana!
Ileana (se îmbrăţişează cu Formibela): Salut... Bine aţi venit!
Iulian: Şi cum o mai duceţi? Cum îţi mai merg motoarele? Mai scârţâie? Că ştiu că aveai ceva probleme cu motorul de spate şi cu supapele de ulei.
Vizulescu: Merg bine! Unele s-au rezolvat, altele se vor rezolva. Dar hai să ne aşezăm. Haide Formibela – stai jos! (Arată spre scaunul din stânga lui).
Formibela (se aşează pe scaun): Mulţumesc Vizulescule. La ce o să medităm astăzi? (Iulian se aşează lângă Formibela. Ileana se aşează în dreapta lui Vizulescu.)
Vizulescu (se aşează şi el pe scaun): Ei, ştii tu... ca de obicei: alimentare, luptă, sex, moarte, dominare, joc...
Formibela: Vechile probleme ale vieţii...
Vizulescu: Exact!
Iulian: Şi la ce concluzie ai mai ajuns între timp?
Vizulescu: Vă spun... Dar mai întâi haideţi să facem o mică meditaţie introductivă...
Formibela: Facem... Să ştii însă că trebuie să mai vină cineva...
Vizulescu: A da... Ziceai că mai vine şi o prietenă de a ta...
Formibela: Da... Geta... Vine şi ea, doar că întârzie puţin.
Vizulescu: E umanoidă biologică?
Formibela: Da şi e începătoare în ale meditaţiei, aşa că te rog să o iei cu încetişorul...
Vizulescu: Ok... Când o să o văd, o să ştiu exact cum trebuie să o iau: mai repede sau mai încet, mai direct sau mai pe ocolite, mai la subiect sau pe lângă el... Aşadar, o să o văd, o să o ascult, o să-i analizez gesturile, mimica, vestimentaţia şi, în funcţie de rezultatul acestei prime analize, o să-i aplic o strategie comunicaţională potrivită pentru tipologia ei aparentă, pe care, apoi, o voi ajusta din mers în funcţie de profunzimea meditativă la care ne va permite ea să ajungem prin dialog şi meditaţie...
Iulian: Bă Vizulescule, văd că eşti pornit să-i faci o analiză serioasă Getei nu glumă...
Vizulescu: Păi cum. Nici nu ştie ea ce o aşteaptă... Dar dacă ea a vrut meditaţie şi profunzime reflexivă şi adâncime emoţională... trebuie să i le furnizăm... Nu?
Iulian: Bine, fă cum vrei tu... Dar ai grijă să nu sperii fata... Că Geta e destul de sensibilă şi suficient de ageră încât, dacă îţi prinzi mintea cu ea, s-ar putea să te lase fără replică la un moment dat...
Vizulescu: Pe cine? Pe mine? Vizulescu S9 Davel, robot filosof din seria 9? Cam greu! Dar să vedem... Îmi place să mă confrunt cu o minte ageră... Oricum hai că până vine şi Geta asta ageră noi putem face practica introductivă pe care v-am pregătit-o pentru astăzi...
Iulian: Ce practică?
Vizulescu: Iulian, ştiu că nu prea le ai cu meditaţia. Că eşti sceptic şi toate ălea. Dar de dragul Formibelei hai şi fă cu noi acest exerciţiu...
Iulian: Măi Vizulescule... Tu ştii că nu prea cred în meditaţiile voastre ventilatoriste... Dar haide: dă drumul la ventilator să ţi-l auzim.
Vizulescu: Bine. Deci stăm relaxaţi şi începem şi respirăm de trei ori profund...
Formibela (după ce respiră de 3 ori conform indicaţiilor): Vizulescule dragă... Ţi-ai schimbat ventilatorul!
Vizulescu: Se vede diferenţa, aşa-i?
Formibela: Cum nu? Cu vechiul ventilator făceai ceva mai mult zgomot de fundal...
Vizulescu: Mă bucur că îţi place. Haideţi – încă 5 respiraţii profunde... Vă relaxaţi. Închideţi ochii! Inspiraţi profund... Expiraţi profund... Hai, odată cu mine (inspiră şi expiră)...
Sunteţi foarte relaxaţi... Uitaţi de toate grijile. Toate problemele voastre dispar. Rămâne în voi doar liniştea şi pacea. Respiraţi profund (inspiră şi expiră)...
Plutiţi prin aer precum puful de păpădie luat de vânt şi vă ridicaţi spre cer absorbiţi complet de pacea şi lumina lui. Lăsaţi toată bunătatea din inimile voastre să iasă la suprafaţă şi să vă umple inima de căldură...
Respiraţi! (Cu toţii inspiră profund şi expiră profund.) Simţiţi aerul lumii cum intră şi iese din voi cu fiecare suflare pe care o faceţi. Inspiraţi şi vă încărcaţi cu energie. (Inspiră şi expiră.) Expiraţi şi daţi afară din voi toate energiile negative...
Respirăm şi ne relaxăm. (Respiră şi el profund apoi continuă:) Ieşim din timp şi intrăm în eternitate... Suntem lipsiţi de orice griji şi de orice probleme. Trăim în fluxul vieţii. Respirăm (încă o respiraţie profundă)... Simţim la maxim bucuria de a trăi şi lipsa de griji a copilului ieşit la joacă primăvara prin grădină.
Respirăm profund (respiră şi el)... Acum stăm un moment în tăcere şi ne bucurăm de secretele care ne sunt destăinuite de vocea tăcută a universului.
(Rămân în tăcere timp de 30 de secunde).



IV. Prevederea

(Tăcerea este întreruptă de sunetul soneriei sunet de clopoţel).
Formibela: O fi Geta...
Vizulescu: Intră Geta! Uşa e deschisă!
Geta (intrând în scenă): Salutări tuturor! Aţi început fără mine?
(Geta are pe ea o fustă scurtă şi o cămaşă înflorată. În picioare poartă pantofi cu toc înalt.)
Formibela (ridicându-se de pe scaun să o întâmpine pe Geta): Bună Geta! – Nu! – Stai liniştită! Era doar un exerciţiu de încălzire meditativă... Hai să te prezint!... (Ileana şi Vizulescu se ridică de pe scaune.) Ea e Ileana... Şi el Vizulescu S9.
Geta (îi salută: îşi împreunează palmele în faţa pieptului, una peste alta, orientate spre interior şi cu degetele mari atingându-se la vârfuri, apoi le ridică păstrând legătura lor şi cu degetele mari îşi atinge fruntea, după care coboară din nou palmele pe mijlocul pieptului şi, păstrând degetele mari lipite la vârfuri, apleacă uşor capul, iar după ce-l îndreaptă zice:)
Salutări spre fiinţă!
(Cei doi îi răspund cu aceleaşi gesturi...)
Ileana: Bine ai venit!
Geta: Mă bucur că v-am întâlnit!... (Către Iulian): Bună Iulian!
Iulian (ridicându-se de pe scaun): Bună Geta! Ai găsit uşor adresa?
Geta: Da, a fost simplu – strada Repetării, numărul 5, imediat cum o iei prima la dreapta din strada Întâmplării, după ce ai trecut de statuia Libertăţii Robotului... Exact cum mi-ai spus. Deci nu aţi început fără mine?
Iulian: Nu! Doar îi verificam ventilatoarele cele noi ale lui Vizulescu...
Geta: Să ştiţi că eu nu am mai fost la meditaţii în grup până acum. Şi nu prea ştiu ce trebuie să fac. Să nu mă speriaţi cu tehnici prea exotice sau greu de justificat raţional...
Vizulescu: Aşa... Încă o sceptică printre noi... (Se aşează pe scaun). Haideţi – luaţi loc!... Ia loc Geta!
(Geta se aşează în stânga pe scaunul poziţionat lângă cel al lui Vizulescu, între el şi Ileana).
Iulian: Vizulescule, ţi-am mai spus, lumea are nevoie de sceptici, ea are nevoie de îndoială ca de aer... (Se aşează şi el jos, pe scaunul aşezat imediat în stânga lui Vizulescu, între el şi Formibela.)
Vizulescu: Prea bine Iulian... Dar să ştii că eu mi-am rezolvat problema cu îndoiala...
Iulian: Chiar? Felicitări. Şi cum merge acum?
Vizulescu: Păi merge... Nu se mai îndoaie... Sper... Încă nu i-am făcut o verificare extinsă. Că abia azi dimineaţă mi-am schimbat supapa. Dar dacă vreţi, putem verifica acum, în direct...
(Se ridică de pe scaun şi cu o mişcare rapidă îşi trage pantalonii jos până la glezne...)
Ileana: Iubi dragă... Ţi-am spus... Mai ai puţină răbdare!...
Iulian: Chiar omule... Ce te-a apucat? Nu e club de striptis aici. Şi nu am venit nici la sex în grup, ci la meditaţie în grup...
Geta: Vai de mine!... Unde am nimerit? Voi ce faceţi de fapt aici? Formibela mi-a zis că meditaţi la problemele fundamentale ale vieţii...
Vizulescu (trăgându-şi pantalonii pe el): Stai liniştită Geta... Glumeam şi eu. Ce te sperii aşa? Că doar nu eşti virgină?
Geta: Formibela... nu mi-ai spus că se vor discuta intimităţi sexuale!...
Ileana: Ei haide Geta, chiar aşa... Doar nu eşti virgină?... Ce eşti aşa surprinsă? Viaţa vine cu de toate şi noi medităm la tot ceea ce ea ne oferă...
Geta: Chiar?
Ileana: Da!
Geta: La tot ce vă oferă?
Ileana: Exact!
Geta: Ok... E bine să ştiu şi eu cum stă treaba înainte să înceapă meditaţia asta a voastră în grup, ca să nu fiu luată prin surprindere... Mă înţelegi nu?... Puţină prevedere...
Vizulescu: Te pomeneşti că ţi-e frică... să te cunoşti mai bine...
Iulian: Lasă omule fata în pace!... Geta nu te lua după robotul ăsta, că aşa e el glumeţ...


V. Lupta

Vizulescu: Ba nu glumesc deloc acum!... Geta!... Priveşte în ochii mei!... Te uiţi?
Geta (surprinsă): Mă uit!?
Vizulescu: Eşti atentă?
Geta: Sunt!...
Vizulescu: Geta?!
Geta: Da?!
Vizulescu (cu voce puternică): Trezeşte-te Geta! Nu mai dormi! Trezeşte-ţi conştiinţa!
Geta: Aoleu!... Nu mă lua cu poveşti din astea că le-am fumat demult!... Uite – să ştiţi şi voi: nu mai sunt virgină oameni buni!... Şi nu mă puteţi ameţi cu vorbe... (Puţin mai încet către Formibela:) Formibela dragă, băiatul acesta e vreun guru-robot? Că uite la el ce aere de iluminat îşi dă!
Formibela: Habar nu am! Aşa e Vizulescule – cum zice Geta?
Vizulescu: Poate da... Poate nu... Nu discutăm însă acum despre acest lucru, ci despre adormirea Getei... Geta?!
Geta: Da...
Vizulescu: Priveşte cu atenţie în ochii mei!
Geta: Privesc...
Vizulescu: Priveşti în ochii mei?
Geta: Aşa, şi?...
Vizulescu: Geta?
Geta: Da...
Vizulescu: Geta?!
Geta: Da omule! Zi odată că nu-s surdă!
Vizulescu: Geta? Te-ai trezit?
Geta: Când?
Vizulescu: Păi asta te întreb şi eu! Te-ai trezit? Şi dacă da, când?
Geta: Evident că m-am trezit... Ce întrebare mai e şi asta? M-am trezit azi-dimineaţă...
Vizulescu: Foarte bine atunci... Am stabilit deci: Geta e trează! Şi s-a trezit azi-dimineaţă... Deci are o trezire proaspăt trăită şi ne poate povesti despre ea...
Geta: Ce să vă povestesc?
Vizulescu: Cum te-ai trezit azi-dimineaţă...
Geta: Cum să mă trezesc?! Ca toată lumea! Ca tine, ca Ileana, ca Iulian... M-am trezit şi eu, ca toată lumea, azi-dimineaţă...
Vizulescu: Aha!
Geta: Ce e?
Vizulescu (apăsat): Ştiam eu!...
Geta: Ce? E grav?... E grav că m-am trezit?
Vizulescu: Dacă te-ai fi trezit, nu era grav. Dar tu te-ai trezit ca toată lumea...
Geta: Şi cum voiai să mă trezesc?
Vizulescu: Trezirea, Geta, în sensul ei iluminator, e una singură, şi când o vei trăi, o vei trăi doar pentru tine şi pentru nimeni altcineva... Când lumea ta se va trezi cu adevărat, nu te vei mai trezi la fel ca toată lumea, ci doar la fel ca tine...
Geta: Iulian prietene, despre ce vorbeşte Vizulescu? Că nu înţeleg... Ştiu că tu eşti mai raţional, aşa că lămureşte-mă!
Iulian: Habar nu am Geta! Aşa vorbeşte el: în pilde... Dar ce să-i faci? – Aici te duce meditaţia: la a înţelege jocul din întâlnirea oamenilor cu roboţii ca fiind doar repetare şi întâmplare...
Ileana: Exact aşa ne-a spus azi la curs şi Vizulescu A1 Savi...
Iulian: Marele robot filosof a fost azi în vizită pe la voi?
Ileana: Da...
Iulian: Şi ce mai filosofează el?
Ileana: Ştii ce ne-a zis astăzi?
Iulian: Ce?
Ileana: A zis că omul sau robotul care nu înţelege repetarea nu înţelege nimic din viaţă. Şi tot aşa: că omul sau robotul care nu înţelege întâmplarea nu înţelege nimic din gândire...


VI. Concentrarea

Geta: Foarte profund acest filosof!... Dar revenind la trezirea mea de azi-dimineaţă... Ce legătură are ea cu presupusa mea virginitate?
Ileana: Foarte bună temă de discuţii ne propui!... Hai atunci să medităm asupra ei!...
Vizulescu: Hai!
(Ileana, Formibela şi Vizulescu se aşează cu spatele drept, pun palmele pe genunchi şi, cu ochii închişi, încep să mediteze la tema propusă de Geta... Tăcere timp de 10 secunde... Iulian şi Geta se uită unul la altul şi stau şi ei liniştiţi, fără însă a lua poziţie de meditaţie sau a închide ochii.)
Geta (în şoaptă către Iulian): Ce fac oamenii aceştia Iulian?
Iulian (şoptind): Meditează!
Geta (tot cu voce joasă): La ce?
Iulian: Nu ştiu! Hai să-i întrebăm! (Tuşind:) Hm... Hm... Formibela dragă, la ce meditaţi voi acolo?
Formibela: Poftim?
Iulian: La ce meditaţi – aşa, cu ochii închişi?
Vizulescu: Sss! Linişte!... Ne concentrăm...
Iulian: Foarte bine, concentraţi-vă! (Către Geta:) Se concentrează!...
Geta: La ce se concentrează?
Iulian: Vizulescule, ia întrerupe tu un pic concentrarea voastră şi explicaţi-i şi Getei ce faceţi voi acolo, că ea e nouă la capitolul acesta şi să nu se sperie...
Vizulescu: Of... Geta... Ce nu înţelegi, Geta dragă?
Geta: Nu înţeleg ce faceţi...
Vizulescu: Păi nu vezi? Stăm nemişcaţi, cu spatele drept, cu palmele pe genunchi, cu ochii închişi...
Geta: Asta văd... Dar întreb: De ce staţi aşa?
Vizulescu: De ce?
Geta: Da. De ce?
Vizulescu: Of... Greu e cu fiinţele ăstea adormite. Nu pricep nimic. Şi trebuie să le explici totul ca la... fiinţele adormite... Tot uit că tu nu eşti încă trezită!
Geta: Ba sunt!
Vizulescu: Sigur?
Geta: Sigur!
Vizulescu: Când te-ai trezit?
Geta: Azi-dimineaţă, ţi-am mai spus!
Vizulescu: Of... Ok... Atunci somn uşor şi vise plăcute în continuare!...
Geta: Formibela dragă, robotul acesta mă ia la mişto...
Formibela: Vizulescule... De ce eşti răutăcios cu Geta?
Vizulescu: Nu sunt răutăcios... Dar eu ce să fac, dacă fata asta nu s-a trezit încă!?
Formibela: Geta... Aşa vorbeşte el metaforic: repetă nişte expresii folosite în cercurile de iniţiaţi la adresa neiniţiaţilor... Înţelegi?


VII. Provocarea

Geta: Nu!... Nu înţeleg!... Cum vine asta? El e cel iniţiat şi eu nu sunt? El e cel trezit şi eu nu sunt? Din câte ştiu eu, legea zice că este egalitate între oameni şi roboţi... Ce are el şi eu nu am? Ia zi domnule Viz, că acum m-am aprins: ce ai tu şi eu nu am?
Vizulescu: Chiar vrei să-ţi răspund?
Geta: Da, vreau! Vreau să-mi arăţi aici şi acum, ce ai tu şi eu nu am!... Că m-am săturat de discriminările acestea idioate pe care le promovezi faţă de mine...
Vizulescu: Sigur vrei să-ţi arăt?
Geta: Sigur!... Hai domnule... trezit! Arată-i adormitei de mine plusul tău şi minusul meu!...
Vizulescu: Bine! Până aici a fost! M-a provocat... Aţi văzut cu toţii! În casa mea! Pe scaunul meu! Pe mine, Vizulescu S9 Davel, urmaşul primului robot filosof... Voi ce ziceţi? Să-i arăt sau să nu-i arăt?... Anumite taine trebuie să rămână ascunse de ochii celor neiniţiate...
Iulian: Arată-i şi tu odată şi să terminăm cu povestea asta!...
Vizulescu: Ileana tu ce zici?
Ileana: Ce să zic? Fata vrea să-i arăţi. Eu nu ştiu ce vrei să-i arăţi, dar în principiu nu am nimic împotrivă...
Vizulescu: Formibela?
Formibela: Arată-i roboţel! Chiar sunt curioasă şi eu ce o să-i arăţi. Ce ai tu în plus faţă de ea şi ce-i lipseşte ei?...
Vizulescu: Bine!.. Geta?
Geta: Da?
Vizulescu: Vrei să-ţi arăt acum sau mai încolo? În public sau în privat? Cu încetinitorul sau brusc?... Cum vrei să-ţi arăt plusul meu şi minusul tău?
Geta: Viz, dragă... Arată-mi acum, aici, imediat. Te provoc!
Vizulescu: Foarte bine. Priviţi atunci!
(Vizulescu se ridică în picioare, se dispune în faţa Getei şi începe să facă nişte semne cu mâinile prin aer, se întoarce, se întinde, se arcuieşte de spate mai face nişte semne cu mâinile prin aer, respiră profund şi dintr-odată, cu rapiditate, îşi trage jos pantalonii de pe el până la glezne... şi apoi revine calm pregătit să-şi dea jos şi chiloţii. Când să pună mâna pe ei, toţi sar de pe scaune:)
Ileana: Iubi!
Iulian: Opreşte-te omule!
Formibela: Viz nu-i nevoie!
Geta: Vai de mine! Unde am nimerit?
Vizulescu: Ce e, oameni buni? (Şi se întoarce cu pantalonii încă în vine către cei de faţă:) Doar aţi vrut să-i arăt?... Ştiţi ce? Hotărâţi-vă odată!
Ileana: Iubi! Hai nu te mai prosti... Am crezut că vrei să-i arăţi ceva mai filosofic, ceva mai meditativ, ceva mai profund, ceva tainic, ceva... relaxant...
Vizulescu: Dar Ileana, iubire mea, ce voiam eu să-i arăt e profund filosofic şi e foarte meditativ şi relaxant!...
Ileana: Ştiu iubi! Aşa e! Ai dreptate... Dar... Geta... e virgină!
Geta (se ridică nervoasă de pe scaun în faţa lui Vizulescu): Ştiţi ce? Cred că vă lipseşte o doagă! V-am mai spus că nu sunt virgină!... Şi dacă m-aţi provocat, şi tot suntem la faza cu dezbrăcatul, iaca vă arat chiar acum că nu sunt. (Şi îşi trage brusc fusta jos de pe ea, până la glezne. Apoi revine şi dă să-şi tragă şi chiloţii jos de pe ea...).
Formibela: Opreşte-te fată! Ce-ţi veni?
Iulian: Geta! Stai cuminte!
Ileana: Bine Geta! Nu e nevoie! Te credem pe cuvânt...
Vizulescu (încă cu pantalonii în vine, merge un pic către Geta): Eu nu o cred!
Ileana: Viz! Nu te mai juca! Trage nădragii ăia pe tine, robot şmecher şi pofticios ce eşti şi lasă fata în pace!...
Vizulescu: Ei uite că nu o las!... (Se mai apropie un pic de Geta.) Geta!
Geta (cu fusta trasă până la glezne): Da!
Vizulescu: Mai vrei să-ţi arăt ce am eu în plus şi tu nu ai?
Geta: Nu!... Că m-am prins!... (Vine ameninţătoare spre el:) Ai un plus de nebunie şi un minus de minte întreagă!... Adică, cum ar veni, îţi lipseşte o doagă! Eşti trilu-lilu... Eşti dus!...
Formibela: Hai copii! Nu vă mai certaţi! Că nu e frumos! Ne-am întâlnit aici să medităm, să ne relaxăm, să ne simţim bine...
Geta: Aşa ai zis!... Dar uite că nenea ăsta mă tot face adormită şi tot insistă că sunt virgină...
Formibela: Hai Geta... că noi te credem!... Trage fusta pe tine şi hai să ne calmăm!...
Geta: Nu! Că vreau să-i demonstrez!...
Vizulescu: Ce? Ce vrei să-mi demonstrezi, dragă Geta?


VIII. Sexul

Geta: Vreau să-ţi arăt că nu sunt virgină!...
Vizulescu: Aşa deci!... Ştii ce? Hai că începe să-mi fie frig la instalaţie. (Trage pantalonii pe el.) Lasă că-mi arăţi altă dată. Trage fusta pe tine şi te linişteşte!... Te cred!... Tu chiar crezi că nu eşti virgină...
Geta (nervoasă, trăgând fusta pe ea): Doar cred, ha? Doar cred?... Iulian?!
Iulian: Da!?
Geta: Iulian, ia confirmă-le tu acestor oameni că eu nu sunt virgină!...
Iulian (surprins): Cum?
Formibela (ridicându-se de pe scaun): Poftim?! Ce ai zis?... Ce e asta Iulian? M-ai înşelat cu o umanoidă biologică? Cum ai putut, nenorocitule?
Iulian: Stai liniştită iepuraş... că nu e adevărat!...
Geta: Ce nu e adevărat mă Iulian? Acum nici tu nu vrei să confirmi?
Formibela: Ce să-ţi confirme tu nesimţită? Credeam că îmi eşti prietenă... Te primesc în casă şi tu te dai la bărbatul meu... Nenorocito!
Vizulescu (aşezându-se pe scaun): E, hai fetelor... Calmaţi-vă! Staţi jos! Respiraţi încet, ordonat, relaxaţi-vă!...
Formibela (aşezându-se pe scaun): Nesimţito!...
Vizulescu: Hai vă rog: Respiraţi profund, relaxaţi-vă şi simţiţi liniştea şi pacea, iubirea şi compasiunea...
Fomibela (ridicându-se de pe scaun se apropie de Geta): Scroafă! Curvă! Târfă ordinară!...
Vizulescu: Haide Formibela, nu mai fi rea! Stai jos, te rog! (Formibela se aşează pe scaunul ei). Aşa... Ne relaxăm şi inspirăm profund...
Formibela (iritată): Relaxaţi-vă!... Sigur!... Hai mai termină odată cu prostia ta de meditaţie!... Dacă vrei să ştii, eu vin pe aici, pe la întâlnirile tale de meditaţie, doar fiindcă îmi placi şi fiindcă ne-o mai tragem din când în când şi nu pentru toate vrăjelile acestea filosofice ale tale...
Iulian (surprins): Cum?
Ileana: Ce ai zis? Ce faceţi? V-o mai trageţi din când în când?... Viz... spune-mi că nu-i adevărat!
Vizulescu: Iubi, nu e adevărat!...
Formibela: Ce nu e adevărat băi guru-robot?... Ia povesteşte-i ce am făcut noi doi săptămâna trecută aici pe covor!...
Vizulescu: Ce să facem?... Meditaţie Ileana!... Doar meditaţie...
Ileana: Meditaţie zici... Ce meditaţie?
Vizulescu: Ştii tu Ileana... Din aceea tantrică...
Ileana (tristă): Tantrică?! Nu-mi vine să cred!... Cum ai putut să faci aşa ceva?...
Vizulescu: Haide Ileana!... Nu mai fi aşa dură cu mine, că aşa mi-e softul programat – să mi se deschidă supapele şi să mi se ridice nivelul la ulei când văd forme nude de femeie... Doar ştii asta...
Ileana (cu tristeţe în glas): Programat, neprogramat – nu e bine ce ai făcut... Nu ţi-am fost de ajuns? Iubirea mea nu ţi-a fost de ajuns?... Cum ai putut să faci aşa ceva?...
(Urmează o tăcere de câteva secunde.)"


Meditaţia roboţilor – Radu Lucian Alexandru - carte pdf:
https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2014/06/meditatia-robotilor-radu-lucian-alexandru.pdf


Radu Lucian Alexandru